Tulburările de alimentație
Tulburările de alimentație sunt afecțiuni psihice complexe, care influențează profund relația unei persoane cu mâncarea, corpul și propria valoare. Deși pot părea, la suprafață, legate doar de alimentație sau greutate, ele reflectă o suferință emoțională profundă, cu impact psihologic, biologic și social.
Cele mai frecvente și importante tulburări de alimentație sunt:
- anorexia nervoasă,
- bulimia nervoasă,
- tulburarea de mâncat compulsiv (binge eating disorder).
A cunoaște aceste tulburări este un prim pas esențial – atât pentru cei care se confruntă direct cu ele, cât și pentru cei apropiați, care adesea nu știu cum să ajute sau ce să înțeleagă din comportamentele observate.
Tulburările de alimentație nu sunt întotdeauna clar delimitate; simptomele se pot suprapune, iar unele persoane pot prezenta un profil mixt sau nespecific. De asemenea, anumite manifestări legate de alimentație sau imaginea corporală pot apărea și în alte tulburări psihiatrice. Din acest motiv, evaluarea de specialitate este importantă pentru a obține un diagnostic corect și pentru a realiza un diagnostic diferențial adecvat. Recunoașterea timpurie a simptomelor și consultul unui specialist oferă oportunitatea unei intervenții eficiente și adaptate nevoilor individuale.
Anorexia nervoasă este caracterizată prin restricție alimentară severă, scădere semnificativă în greutate și o teamă intensă de a lua în greutate, chiar și atunci când greutatea este deja mult sub limita sănătoasă.
Dincolo de aspectul corporal, anorexia implică:
- o relație profund distorsionată cu propriul corp;
- nevoia de control;
- dificultăți majore în recunoașterea gravității stării medicale.
Este una dintre cele mai severe tulburări de alimentație și necesită evaluare și monitorizare atentă.
Bulimia nervoasă se caracterizează prin episoade recurente de mâncat compulsiv, urmate de comportamente compensatorii (vărsături autoinduse, utilizare de laxative sau diuretice, post sau exercițiu fizic excesiv).
Emoțiile dominante sunt adesea:
- rușinea;
- vinovăția;
- dezgustul față de sine.
Greutatea corporală poate fi normală, ceea ce face ca tulburarea să fie uneori greu de recunoscut din exterior, deși impactul psihic și somatic este semnificativ.
Tulburarea de mâncat compulsiv – această tulburare presupune episoade de mâncat în cantități mari, însoțite de pierderea controlului, dar fără comportamente compensatorii.
Episoadele sunt trăite frecvent în izolare și rușine și sunt urmate de:
- vinovăție;
- autocritică intensă;
- distres emoțional.
Deși este frecvent asociată cu supraponderea sau obezitatea, tulburarea de mâncat compulsiv este distinctă de acestea și poate apărea și la persoane cu greutate normală.
De ce este necesară o abordare multidisciplinară?
Tulburările de alimentație afectează simultan:
corpul | psihicul | emoțiile | relațiile | mediul de viață al persoanei.
De aceea, tratamentul eficient nu se bazează pe o singură intervenție, ci pe o abordare holistică, care oferă sprijin din mai multe direcții, crescând sentimentul de siguranță și șansele de recuperare.
Rolul psihiatrului
Psihiatrul are un rol central în evaluarea și managementul tulburărilor de alimentație:
- stabilește diagnosticul corect;
- evaluează severitatea și riscurile medicale;
- monitorizează impactul somatic al tulburării;
- recomandă și monitorizează tratamentul medicamentos, atunci când este necesar (de exemplu, antidepresive).
Medicația nu „rezolvă” singură tulburarea, dar poate reduce simptomele care blochează procesul terapeutic, precum anxietatea, impulsivitatea sau depresia.
Rolul psihoterapeutului
Psihoterapia este un pilon esențial al tratamentului. Psihoterapeutul ajută persoana să:
- înțeleagă relația dintre emoții, gânduri și comportamente alimentare;
- lucreze cu rușinea, vinovăția și autocritica;
- dezvolte strategii mai sănătoase de reglare emoțională;
- își reconstruiască identitatea dincolo de greutate și control.
Procesul este gradual și adaptat fiecărei persoane, într-un spațiu sigur, lipsit de judecată.
Acest chestionar are un rol orientativ și informativ.
El nu are valoare de diagnostic și nici de prognostic și nu poate înlocui o evaluare realizată de un medic psihiatru.
Rezultatele obținute reflectă răspunsurile oferite de tine în acest moment și pot sugera o posibilă direcție de explorare, nu o concluzie medicală.
Stabilirea unui diagnostic se face exclusiv în cadrul unei consultații psihiatrice, pe baza unei evaluări clinice complete.
Răspunsurile tale sunt anonime, iar completarea chestionarului nu implică nicio obligație ulterioară. Indiferent de rezultatul obținut, dacă te confrunți cu suferință emoțională, dificultăți legate de alimentație, corp sau relația cu mâncarea, sprijinul specializat poate face diferența.
